Stau si privesc acea moneda,

Parca de secole.

Observ micile delatii gravate cu dibacie,

Observ creativitatea cu care a fost creata..

Si acuma realizez,

Ca a o moneda poate reflecta pe ea,


UNIVERSUL..

Nu am nevoie de tine sa-mi stric viaţa..

Pot cu siguranţă sa mi-o fac si singura,

Mersi.

Simti ca nu mai poti,esti judecata peste masura,esti marginalizata si chiar acuma in capul tau se misca haotic mii de cuvinte aproape fara sens.Cauti o usa de scapare din disperarea asta,mereu vei fi ultima,simti ca nu mai ai rost sa traiesti,nu mai poti vedea partea paharului plin,de data asta...si incerci sa-i faci sa sufere pe cei care pretind ca te iubesc dar nu-ti fac decat rau,care te opresc a mai face ceva,ei incearca sa te tina inchisa pentru a te proteja dar tu te inchizi in tine si la un moment dat claclezi...tot ce au incercat sa faca au dus la destramarea ta,la transformarea a tot ce a fost fiinta in cenusa...

Fanteziile lui Chifteluta

De data asta o sa spun minunatele perle ale lui Chifteluta,prietenul meu care ma huiduieste si vorbeste cu peretii...si am uitat sa spun:alearga ca un disperat fluturand mainile in aer ca un robot defect..
Daca o luam cu inceputul am putea sa explicam de unde vine porecla asta:Intr-o zi frumoasa de primavara(cred),prin clasa 5/6(nu mai tin minte exact)vestita Chifteluta mergea prin curtea scolii vorbim cu cel mai bun prieten al sau:peretele(macar peretele nu spune secretele:))).In acelasi timp Polo arunca cu o piatra in aer..Chifteluta privind piatra in aer si urmarind-o cu degetul spune:Chiftelutaaa!!..deznodamantul? Piatra i-a cazut in cap=)). Si de atunci a fost descoperita pasiunea sa pentru chiftele(cu sos sau fara inca nu am aflat):)).
Cred ca va intrebati:O avea vreo vorba preferata? ei bine are: Sanchi-Puti-ce inseamna?pana nici Da Vinci nu ar stii...asa ca ce?va asteptati sa stiu eu?..va inselati..;))
Cum si titlul spune,exista niste fantezii ale marelui cosmonaut:))-si anume:vrea sa ajunga vanzator de chifetele pe Marte sau depinde daca gaseste bilete pentru Pluto..ciudata ideea nu?...dar nu se stie niciodata..nu-i asa Chifteluta??!!=))
Cate as mai avea de spus in privinta lui Chifteluta..dar timpul nu imi mai permite..asa ca vorbim;)

Ceva nou

Cred ca va ganditi:Iarasi scrie vreo poezie sau nu stiu ce creatie sentimentala? De data asta nu.O sa va prezint clasa mea.Sper ca nu ziceti:"Ce poate fi mai stupid decat asta?"Si intradevar la prima vedere ar putea fi,dar eu va pot dovedi contrariul..cum? o sa vedeti...

Pentru inceput o sa-i prezint pe frumosii mei colegi..ei bine nu chiar foarte frumosi dar in fine.Albastra si Pedo-cele mai bune prietene si Idis-prietena mea.Acuma incepe lista "frumosilor mei"-Veta,Centurista(mereu me amuz la porecla asta),Chichita Roz(si cand spun roz asa si e..pana si in cap=))),Barerinu si Smara(se inteleg bine deoarece ambii sunt dusi cu pluta),Ice Boy si Vitela(iubire cu nabadai) si era sa-l uit pe Chiftelutza-devotatul meu "prieten" care imi spune sa ma car de langa el(saracu`-vorbeste cu peretii si isi baga degetu` in nas..ce alceva sa mai spun...:))).

Astia sunt frumosii mei (ma rog sunt mai multi da ii voi spune pe parcurs;)).
P.S:De acum o sa ma straduiesc sa postez ceva zilnic-nu din cauza ideilor ci din cauza timpului;).Vorbim.

Alergand..

Conduceam de ore in sir.Conduceam prin pustietate.
La un moment dat nu am mai suportat:am oprit masina care a scot cateva zgomote ciudate si a trecut-o pe avarie.
Am trantit usa si am luat-o la fuga.
Alergam prin lanul de grau fara sa ma uit in urma mea,eram prea disperata de libertate,toate ce se intamplasera in ultima vreme au dat navala parca una dupa alta,iar acum nu mai puteam..
Impingeam cu repeziciune spicele de grau,ele ascultandu-mi comanta si se dadeau incet din calea mea.In timpul alergarii m-am descaltat de balerini aruncandu-i sus in aer si fara a-mi pasa incotro se duc.La fel si cu camasa verde,mi-am dat-o jos si am aruncat-o in aer,ea plutind deasupra lanului de grau si ghidata de catre adierea aceea placuta care in pragul verii iti mangaie suav pielea si te racoreste timp de cateva secunde...
In acelasi timp eu alergam de imi tiuiau calcaiele si simteam cum spicurile de grau imi atungeau fin pielea,magaindu-ma placut.La un moment dat am simtit ca nu mai pot respira si m-am oprit trantindu-ma de pamant.Speram sa pot sta acolo,dar din pacate in afara lanului de grau se afla viata mea...

Cineva...

-Ma auzi?-intrerupt-Acum?-intrerupt-Va vorbes-intrerupt-Ma auzi?..
-Da!Evident ca te aud!Unde esti!De unde vorbesti? totul e negru aici...aici..aici...!tipam de nu mai puteam...
-Stai-intrerupt-pe scaun,vorbeste tot ce crezi despre tine si-intrerupt-Te-intrerupt-ascultam!-Ne auzi?...

Mie frica.Eram undeva unde nu se putea vedeam nimic.Doar o singura lumina exista:cea care atarna deasupra capului meu.Imi puneau intrebari,defapt imi spuneau sa spun ce cred despre mine..Cine erau?Ce vroiau?Si de unde vorbeau?

-Stai cal-intrerupt-ma...totul este in ordine!-intrerupt-...
-Bine,am sa spun totul! Bine?!Uneori ma simt capabila de toate si alteori nu.Asta e tot ce cred!
-Spune-intrerupt-adevar-intrerupt-ul...
-Ce vreti sa stiti??Ca nici odata nu ma simt capabila de ceva?Ca niciodata nu stiu cum sa ma port?Ca mereu cred ca nu sunt buna destul pentru cineva?Ca simt ca toata lumea ma lasa balta?Ca ma simt exclusa??Ca ma simt un experiment bazat pe combinatia unui cartof si a unei cepe stricate?Ca simt uneori ca trebuie sa termin cu viata asta idioata?!Nu mai suport!Nu sunt un om! Sunt un nimic!

Atunci lacrimile au navalit pe fata mea si nu ma mai puteam stapani;atunci am realizat ca sunt un nimic,atunci am realizat ca tot timpul asta m-am chinuit sa traiesc intr-un loc care nici macar nu m-a acceptat...
-Bun-intrerupt-,ar trebui sa te calmezi..
-Dati-mi drumul!!
-Cum crezi-intrerupt-vei mai auzi de noi..
Si atunci am deschis ochii...traiam...

Dependent..

Dependent
Prima atingere,
Un suspin adanc.
Prima impresie,
Dorinta de mai mult.
Si tot iau si inca vreau.
Nu ma pot opri.
Caut raspunsul,
Ma introduc in ceata..
Simt scrumul pe buze,
Ca o bomboana dulce..
Si acum imi dau seama,
Ca sunt doar un dependent...

Doar o veste

Continuarea acestei povestiri va avea loc pe un blog bazat numai pe aceasta.Acest blog nu este inca creat-asteptati pana voi avea mai multe idei. Va multimesc!

Valentine`s Day-The start of the biggest Tragedy

14 Februarie. Ziua în care fetele sunt răsfăţate si primesc dulciuri si flori, ce sa mai pentru multe fete aceasta zi este un miracol. Ei bine pentru mine este doar o zi,chiar obişnuită. Mă trezesc,stau puţin cu gîndul la iubitul meu care este de gardă la urgenţă,fiind chirurg neurolog este chemat chiar si în timpul nopţii,mă ridic si alerg de nu mai simt pămîntul sub picioare spre cutia poştală sa iau ziarul The times.Si ca in fiecare 14 februarie,Alex îmi lasă o scrisoare ca sa fim si noi putin in spiritul acestei chestii si cred ca se poate numi de dragoste dar in fine. După care alerg cat pot de repede spre bucătărie unde mă aştepta painea prajita si untul de arahide.
Totul a fost minunat in acea dimineata,pana cand am deschis acel plic.Dintr-odata am simţit cum mă sufoc si cum încet încet nu mai vad nimic in fata ochilor. Nu ştiu ce s-a întîmplat pînă cînd....


Va continua....

De ce?

De ce viata trebuie sa fie asa? Un sfert ai fericire si trei sferturi ai tortura, dispret, inselaciuni, renuntari si dezamagiri? De ce trebuie sa fie asa?? De ce majoritatea oamenilor nu gandesc decat pentru ei si tu care vrei sa ajuti te afli in mijlocul unei chinuinte si esti ranit sa afli ca cel mai bun prieten te-a lasat balta si ca nu mai vrea sa vorbeasca cu tine si ca iti bate joc de tine razand?? De ce trebuie sa fie tot atat de crud si de ce sa se verse sange mereu? Nu crezi ca ne-am invatat minte odata??
De ce trebuie sa induram totul?? De ce viata ne raneste asa?? De ce nu putem fii acceptati?? De ce trebuie sa ne consolam singuri?? De ce atunci cand ai nevoie de cineva nimeni nu este disponibil si iti dau cu flit?Am atatea intrebari incat ma las cu gura cascata..
Nu pot sa ma lamuresc deloc...fiecare este pe cont propriu..parca trebuia sa fim uniti...pana la urma cred ca avem un lucru foarte important: sa devenim oameni...

Omul din Umbra

Il vedeam cum sta neclintit si cum expresia fetei nu semnifica nimic,poate asta era si ideea-nimic.Vedeam cum vremea trece pe langa el si tot nu se observa nici o schimbare.Vedeam cum bate vantul si cum pletele lui nici nu aveau de gand sa se miste.Amanuntele corpului nu erau de deslusit,ma uitam la el si nici nu reactiona-stateam neputincioasa in fata lui,de ce?-nu stiu-nu-mi facea nimic.Vedeam cum copacul de care se sprijinea nu mai putea rezista-era putred,toata frumusetea ii fusese bauta cu paiul.Cu mainile in buzunar,el statea si privea in neant planificand sirul vietii fiecarui om-la prima vedere era doar un om in umbra,dar nu,nu era asa-era insasi persoana care avea sa schimbe viata fiecarui om-Moartea:ea statea mereu langa tine analizand orice pas,ea nu avea sentimente si expresivitatile fetei fusesera sterse cu buretele,ea transforma lumea din jurul ei in alb si negru,ea ruina viata oamenilor din jurul tau si tot ea sfarsitul povestirii iti lua Inima...

Destin

Toti am avut un dar:
Un suras-cea mai frumoasa zi;
O lacrima amara-un cosmar;
O noua viata,
O picatura de speranta.
Bun sau rau,
Noi l-am acceptat;
Puteam sa-l schimbam...
Suntem marionete.
Puteam sa ripostam,
Dar nu..am acceptat sa avem cel mai rau destin,
Unul nemeritat:
Sa traim printre egoisti...