luni, 15 martie 2010

Alergand..

Conduceam de ore in sir.Conduceam prin pustietate.
La un moment dat nu am mai suportat:am oprit masina care a scot cateva zgomote ciudate si a trecut-o pe avarie.
Am trantit usa si am luat-o la fuga.
Alergam prin lanul de grau fara sa ma uit in urma mea,eram prea disperata de libertate,toate ce se intamplasera in ultima vreme au dat navala parca una dupa alta,iar acum nu mai puteam..
Impingeam cu repeziciune spicele de grau,ele ascultandu-mi comanta si se dadeau incet din calea mea.In timpul alergarii m-am descaltat de balerini aruncandu-i sus in aer si fara a-mi pasa incotro se duc.La fel si cu camasa verde,mi-am dat-o jos si am aruncat-o in aer,ea plutind deasupra lanului de grau si ghidata de catre adierea aceea placuta care in pragul verii iti mangaie suav pielea si te racoreste timp de cateva secunde...
In acelasi timp eu alergam de imi tiuiau calcaiele si simteam cum spicurile de grau imi atungeau fin pielea,magaindu-ma placut.La un moment dat am simtit ca nu mai pot respira si m-am oprit trantindu-ma de pamant.Speram sa pot sta acolo,dar din pacate in afara lanului de grau se afla viata mea...

vineri, 5 martie 2010

Cineva...

-Ma auzi?-intrerupt-Acum?-intrerupt-Va vorbes-intrerupt-Ma auzi?..
-Da!Evident ca te aud!Unde esti!De unde vorbesti? totul e negru aici...aici..aici...!tipam de nu mai puteam...
-Stai-intrerupt-pe scaun,vorbeste tot ce crezi despre tine si-intrerupt-Te-intrerupt-ascultam!-Ne auzi?...

Mie frica.Eram undeva unde nu se putea vedeam nimic.Doar o singura lumina exista:cea care atarna deasupra capului meu.Imi puneau intrebari,defapt imi spuneau sa spun ce cred despre mine..Cine erau?Ce vroiau?Si de unde vorbeau?

-Stai cal-intrerupt-ma...totul este in ordine!-intrerupt-...
-Bine,am sa spun totul! Bine?!Uneori ma simt capabila de toate si alteori nu.Asta e tot ce cred!
-Spune-intrerupt-adevar-intrerupt-ul...
-Ce vreti sa stiti??Ca nici odata nu ma simt capabila de ceva?Ca niciodata nu stiu cum sa ma port?Ca mereu cred ca nu sunt buna destul pentru cineva?Ca simt ca toata lumea ma lasa balta?Ca ma simt exclusa??Ca ma simt un experiment bazat pe combinatia unui cartof si a unei cepe stricate?Ca simt uneori ca trebuie sa termin cu viata asta idioata?!Nu mai suport!Nu sunt un om! Sunt un nimic!

Atunci lacrimile au navalit pe fata mea si nu ma mai puteam stapani;atunci am realizat ca sunt un nimic,atunci am realizat ca tot timpul asta m-am chinuit sa traiesc intr-un loc care nici macar nu m-a acceptat...
-Bun-intrerupt-,ar trebui sa te calmezi..
-Dati-mi drumul!!
-Cum crezi-intrerupt-vei mai auzi de noi..
Si atunci am deschis ochii...traiam...